În palmele aliaților noștri, de fapt în ghearele trupelor străine ale NATO, de bunăvoie și nesilită de nimeni, mascota noastră de la Cotroceni ne-a vândut, mai bine spus, ne-a cedat străinilor. Este cel mai sinistru experiment național la care am fost supuși până acum în ultimii 30 de ani și cea mai mare trădare a unui înalt funcționar al statului.
Partidele politice, cele care au format guverne ani de zile, chiar și marele guvern tehnocrat, miniștrii de externe, miniștrii apărării naționale chiar și ambasadorii României sau marele CSAT nu au făcut mai nimic în apărarea suveranității neamului românesc, au avut doar alte interese și alte direcții, au avut numai avioane de luptă și fregate în cap, puțin le-a păsat de România. Le-a păsat doar de prosperitatea partenerilor noștri strategici din NATO și UE; proști noi ca i-am pus acolo, proști noi că nu ne informăm, proști noi că ne place să luam totul de-a gata fără să depunem un minim efort, proști noi și ne merităm soarta.
Vom vedea trupe străine, de fapt trupe de ocupație (de menținere a păcii, așa le vor numi), mișunând peste tot, pe pământ românesc. Credeți că odată intrate pe teritoriul nostru, aceste armate străine vor mai pleca în totalitate? Credeți că vom fi tratați cu respect? Credeți că ne vor recunoaște Constituția sau măcar suveranitatea statului? Ne vor trata așa cum și-au tratat frații și surorile lor, cu bâtele, ca pe niște sclavi, niște nimicuri, niște piedici ușor de înlăturat din planul lor foarte bine definit.
Francezii și americanii vor să ne apere de ruși! Măi să fie! Deja mă simt apărat, mă simt în siguranță, ironic vorbind, când rușii nici nu se gândesc să ne atace întrucât opinez că nu mai suntem atât de interesanți pentru ei. Ce miză mai poate fi România, o țară secătuită și prădată la sânge de toți frații din UE? Franța ce vrea? Vrea să-și apere investițiile din România, vrea să ne doteze cu submarinele din contractul pierdut cu Australia? Mă mir că nu au venit și britanicii să ne apere, că doar ne găzduiesc rezerva de aur și tezaurul. Avem o gașcă de guvernanți patetici și trădători de țară, o adunătură de politicieni deontologi ce încearcă punerea României pe persoană fizică, dar asta nu mă mai miră.
Pentru ca acest lucru să fie posibil, „să ni se spună că ne putem simți apărați”, este nevoie de convocarea acestui mecanism numit scurt CSAT, convocare care s-a și „executat” la ordinul suprem. Este cândva săptămâna viitoare, parcă miercuri, dacă nu mă înșel. Să nu vă amăgiți că ai noștri ca brazii vor refuza ceva sau vor lupta pentru România, pentru apărarea principilor și a suveranității noastre în detrimentul partenerilor noștri strategici din NATO și UE, întrucât “brazii noștri” nu sunt patrioți precum cei din Polonia sau cei din Ungaria. Acum suntem la mâna lor, la mâna unor „iubitori de neam și țară” și a altor agende străine.
De fapt și de drept pentru ei nici nu existăm. Suntem doar vacile lor de muls. Ne-am obișnuit cu statutul ăsta? Ne place? Ni-l dorim? Ne dorim schimbarea lui? Sunt întrebări fără răspuns, sunt întrebări și responsabilități de care fugim, sunt lucruri pe care nu vrem să ni le asumăm. Iar aceasta se numește lașitate, trădare ideologică, de neam sau cum vreți voi să-i spuneți.
Însă nouă, românilor, se pare că nici nu ne pasă! Profesorii, polițiștii, artiștii, muncitorii necalificați sau calificați, cadrele medicale, inginerii și alți cetățeni de bine protestează, doar că ei protestează pentru mărirea salariilor, pentru mai multe privilegii, pentru hrănirea egoismului personal. Pe undeva este de înțeles. Nimeni nu luptă pentru țară, pentru neam, pentru suveranitate. Niște farisei, asta suntem.
La un pahar de whisky, un trabuc și o plimbare la ceas de seară prin metavers-ul lui Tzucky, Serghei Lavrov, ministrul de externe al Federației Ruse, i-a solicitat omologului său american, Anthony Blinken, retragerea trupelor străine, a echipamentelor și armamentului precum și alte măsuri în sensul restabilirii configurației din 1997 în cazul țărilor care nu erau membre NATO în acel moment, iar aici sunt incluse Bulgaria și România.
Prin urmare România revine la celebrul document, îndrăzneț și rămas în istorie (înțelegerea Stalin-Churchill), care a confirmat împărțirea Europei de Sud-Est în 1944, pe un șervețel de hârtie, fapt care a pus amprenta pe următoarele generații de români, generații care au fost victimele colaterale ale acelei înțelegeri. Acum nouă nu ne mai pasă de ei, acum vrem să uitam, vrem să nu ne pese de suferința lor.
Părerea mea este că acum ne aflam fix în aceeași situație doar că sensul de mers este diferit. Poate că dacă rezolvarea se va scrie tot pe un șervețel, poate, vom fi și noi pe partea corectă de această dată.
Următoarele argumente vreau să ni le reamintim pentru că fac parte din istoria post-decembristă a României:
- Am aderat la Charta de la Paris pentru o Nouă Europă (21 noiembrie 1990), care a fundamentat dispariția Tratatului de la Varșovia, atunci când nu aveam garanții de securitate din partea nimănui;
- Ne-am asumat Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa (noiembrie 1990) care impunea respectarea unui echilibru militar între Orient și Occident;
- Am semnat primii, dintre țările foste membre ale Tratatului de la Varșovia, Parteneriatul pentru Pace cu NATO;
- România alături de NATO a participat la operațiunile de menținere a păcii în Kosovo încă din anul 1999 și la misiunea Alianței din Irak, în perioada 2003-2011 pentru a apăra valorile democratice în fața regimurilor autocratice și totalitare;
- Am participat, cu mii de militari, la operațiunea Enduring Freedom și ISAF în Afghanistan (2001-2021) ca parteneri strategici serioși ai SUA în lupta împotriva terorismului. Câteva zeci de soldați români și-au pierdut viața în această misiune;
- Am aderat la sistemul de valori al lumii occidentale: NATO-2004 și UE-2007 datorită voinței unui popor care dorește să trăiască în lumea liberă;
- Am reprezentat interesele diplomatice ale unor state NATO în Siria, țară aflată într-un conflict sângeros, atunci când România era singura țară care mai avea ambasadă funcțională la Damasc;
- România are peste 1500 km de frontieră pe care o apară pentru NATO în Estul Europei;
- Milioane de români aleg să muncească, să învețe și să trăiască în Occident pentru că ei cred în valorile lumii libere dar și în defavoarea României.
Lista ar putea continua dar deja devine irelevantă.
Cred că trebuie spus apăsat că este rândul partenerilor occidentali, măcar să arate că ar recunoaște eforturile și voința de neclintit ale unui popor care susține și apără democrația și valorile, la care am aderat cu toții cu bună credință.
Avem această obligație față de strămoșii noștri, față de victimele perioadelor trecute, față de copiii, nepoții sau strănepoții noștri. Avem obligația morală să luptăm și să spunem răspicat aceste adevăruri și astfel să obligăm partenerii noștri strategici din NATO și UE să nu ne abandoneze, să nu ne folosească ca pe o monedă de schimb în jocurile pentru obținerea puterii și să nu transforme următoarele generații de români în generații de sacrificiu, pentru că nu se știe niciodată ce va face românul la nevoie.
Ne place statutul de stat obedient?