SUA cu interesul atunci când Ucraina-și poartă fesul!

Stau și mă tot gândesc, încercând să-mi dau seama care ar fi interesul acestei acerbe apărări a Ucrainei pe care SUA și NATO, cu vehemență, o manifestă. Nu-mi spuneți că apără un principiu, acela al liberului arbitru, nu-mi spuneți că apără suveranitatea statului ucrainean, nu-mi spuneți că apără și salută intenția Ucrainei de a adera la NATO.

De fapt SUA apară și salută mărirea sferei de influență. În afară de sfera de influență geopolitică și militară SUA își apară, aproape cu recunoașterea acestui fapt, interesele financiare, ale unor persoane sau grupuri de interes, în și din Ucraina. SUA își apară investiția făcută pe ascuns.

Cine sunt vecinii noștri ucraineni?

• În 1918 au dorit anexarea Basarabiei și doar prezența militară a românilor a fost cea care a oprit această anexare.
• În 1945 au dorit anexarea Basarabiei și doar presiunea lui Stalin a stopat această pretenție.
• În 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele rusești și împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreană pe care și-o doreau atât de mult.
• Din 1992 până în prezent au fost parte activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană.
• În mod permanent au susținut poziția Rusiei și au făcut tot ceea ce a fost posibil ca negocierile să fie formale și să nu se materializeze.
• Cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni și nu de ruși – aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eșueze pe toate planurile. Cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează separatismul la Bălți, Cahul și Găgăuzia sunt ucraineni, nu ruși. Ucrainenii au dus o politică de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului.
• În mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apeși de Sus și de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă) și Insula Șerpilor, cu toate că aceasta a fost dăruită lor de Ana Pauker care a semnat fără să clipească actul prin care România ceda necondiționat Insula Șerpilor Uniunii Sovietice.
• Timp de câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte supărați pe noi pentru pierderea platformei continentale.
• Una din problemele principale care stă în calea reunirii celor două state românești este întocmai Ucraina, care manifestă o opoziție mai mare chiar decât Rusia.
• Ea vede în această reunire eventuale pretenții teritoriale ale țării noastre asupra teritoriului ucrainean, de fapt teritoriu românesc acaparat cu japca.
• Prima măsură luată de „europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română, cu toate că minoritatea română din Ucraina depășește 500.000 de români.
• Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei – ucrainenii sunt minoritari acolo – ea a fost dăruită în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietică, un gest mai mult formal și niciodată efectiv.
• În Crimeea prezența ucraineană era mai mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normală (din perspectiva dreptului istoric și nu a celui internațional) din moment ce aceasta era un inel de nuntă.
• Sper că nu ați uitat cazurile Canalul Bâstroe și nava Rostock.

„UCRAINA NAZISTĂ

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arată un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat de drept. Pe lângă ucraineanul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, țiganilor și handicapaților, ucrainenii voiau exterminarea tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin, care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainean, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă. Stalin, ca marxist-leninist, nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainean. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainean poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că Președintele Putin a  ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainean. Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și Gestapoul.

Armata Ucraineană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî. Asta în numele apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc.). Adică taman în locurile unde astăzi actuala Armată Ucraineană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.

Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucraineni.

Fasciștii ucraineni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900.000 (nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200.000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinși de fanatism și de admirație pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafă trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrâni și copii. În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainean ținea un serviciu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.

Biserica Catolica Ucraineană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50.000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față. După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicelor le tăiau sânii și le presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.

Atrocitățile au atins o asemenea culme abominabilă că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsându-i pe călăii ucraineni să ducă la capăt genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainean Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși, în marea majoritate femei și copii, și peste 160.000 (o sută șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucraineni fasciști și muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germană.

Ucrainianul Sutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainenilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare, viscerală chiar, încât dacă o fată ucraineană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare, promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trai poporul ucrainean, nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant să vezi, ca român, că întreaga noastră clasă politică și toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică ucraineană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care  totalizează încă o Republica Moldova pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea politicienilor din București, aserviți Occidentului.

Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?

Citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.

Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici rusești libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainean și, evident, nu vor plăti despăgubiri.

Aici e vorba de clasele conducătoare, care au fost la putere și nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masă de manevră pentru politicienii din trecut ca și din prezent. 

Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă iar noi ar trebui să fim mai hotărâți cu cei care ne umilesc.”

Cine și cum mai este suveran?

De principiu suveranitatea se referă la libertatea de a alege, dacă un stat își poate sau nu susține alegerile și care ar fi costurile acestor alegeri, asta e problema fiecărui stat independent și suveran. Când vorbim de Pactul Ribbentrop-Molotov sau orice alte tratate internaționale trebuie să avem în vedere și să ținem cont de aceste aspecte fie că vrem sau nu, fie că ne place sau nu.

Pactul Ribbentrop-Molotov a încălcat principiile de bună purtare, de respect și considerație existente la data semnării lui, respectiv existența unui protocol secret care împărțea Europa de Est între Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin. Românii au bănuit de la bun început existența protocolului secret și i-au intuit conținutul în urma acțiunilor lui Hitler și Stalin, dar nu a existat o informație clară și nici o denunțare la acea vreme. Pentru România efectul principal al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, astfel lupta noastră în vederea denunțării acestui pact nu trebuie să se încheie decât în momentul obținerii acestui deziderat.

Reiau discuția în direcția în care am pornit inițial și anume cea a iminentului război ce mocnește la granița României și a intereselor economice din spatele acestuia. Se știe că cea mai profitabilă afacere este războiul, se știe că în timpul unui război toată industria funcționează impecabil, se știe că se refac stocuri de arme și muniții, se știe că se reîmprospătează rezerva de hrană a statelor.

Ucraina, un stat așa zis independent format prin alipirea ilegală de teritorii, teritorii furate de la România, Ungaria, Polonia, a devenit o povară financiară de nesuportat pentru ei.

În perioada 2015 – 2017, familia Rotschild, prin fondul de investiții Franklin-Templeton a ajutat Ucraina, ușurând greaua apăsare financiară a ucrainenilor, cumpărându-i datoria suverană și preluând astfel sarcina negocierii, demarării și desfășurării creditelor ucrainene. Judecând din punct de vedere economic aceasta înseamnă că Ucraina și-a pierdut independența financiară, fiind amanetată la vremea respectivă de guvernanții ei și că decident direct referitor la țara vecină nu mai este statul ucrainean, ci noul proprietar al datoriei, în speță, dar mascat, SUA. Se estimează pe anumite surse că impactul „investiției” în Ucraina al acestui fond de investiții depășește 40 miliarde dolari.

Să nu uităm totuși că pe vremea Președintelui american, Donald Trump, acesta îl acuza pe Hunter Biden de corupție, din cauza activităților sale în cadrul unei companii ucrainene, „Burisma”, unde acesta a fost membru în consiliul de administrație între 2014 și 2019. Președintele republican îl acuza, de asemenea, pe Joe Biden că s-a folosit de puterea politică atunci când era Vicepreședinte al SUA, în mandatul  fostului președinte Barack Obama, pentru a-și proteja fiul și interesele economice ale acestuia în Ucraina.

Astfel, vedeți voi că în aceste momente, susținerea acerbă a Ucrainei de către SUA pare a fi mai degrabă o protejare a afacerilor unor oameni importanți decât apărarea fundamentală a drepturilor omului.

Ce a urmărit Vladimir Putin prin masarea de trupe la granița cu Ucraina și atragerea atenției NATO?

• După doi ani de pandemie și de restricționări, care s-au repercutat asupra economiei și implicit asupra nivelului de trai, Putin avea nevoie de un astfel de conflict diplomatic care să-l re-propulseze în ochii populației ca singurul lider politic capabil să-i asigure Rusiei rolul de mare jucător geopolitic în confruntarea cu NATO.
• Putin vrea să demonstreze că Rusia nu se teme de NATO, că, dacă e nevoie, nu evită o confruntare directă. Totul în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale, popularitatea sa fiind în scădere după gestionarea dificilă a pandemiei.
• Rusia a pus, intenționat, diplomației americane condiții absolut inacceptabile. Pe lângă oferirea unei garanții că Ucraina nu va fi acceptată niciodată în NATO, a cerut ca trupele Alianței să fie retrase din România și Bulgaria. Evident că nici nu se așteaptă la așa ceva dar într-o negociere maximizezi cererile pentru a obține puținul pe care-l vrei.
• Prin amplificarea conflictului cu NATO, Putin a intenționat să creeze o fractură la nivel euro-atlantic și i-a reușit, UE nefiind de acord în totalitate cu poziția dură a SUA față de Rusia. Iată ce declara ieri Josep Borrell, înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate, după ce SUA și UK și-au retras personalul de la ambasadele de la Kiev: „Secretarul de Stat american, Antony Blinken, ne va explica motivele deciziei. Noi NU vom proceda în acest fel, deoarece nu cunoaștem niciun motiv specific. Nu este necesară dramatizarea situației.”.
• Putin nu se teme de înăsprirea sancțiunilor economice din partea Occidentului deoarece, mai mult ca oricând, în contextul crizei energetice actuale, statele europene sunt dependente de livrarea gazului rusesc, mult mai ieftin decât cel lichefiat american.
• Tăcerea Germaniei spune multe. Germania, sub noua guvernare socialistă-verde a închis și va mai închide centralele nucleare, fapt care mărește dependența față de gazul rusesc. De altfel, guvernul de la Bonn nici nu va livra arme Ucrainei, ci a anunțat că va trimite un spital de campanie și niște căști.
• Franța, care stă foarte bine la capitolul energie nucleară, și nu are de gând să-și închidă centralele, ar fi de acord cu sancțiunile economice, dar, prin vocea lui Macron, a declarat că UE ar trebui să negocieze cu Rusia separat de SUA.
• Cancelarul german Olaf Scholz a cerut duminică Statelor Unite și Uniunii Europene să reflecteze cu atenție când iau în calcul sancțiuni împotriva Rusiei în cazul unei agresiuni a acesteia contra Ucrainei. Șeful guvernului de la Berlin a îndemnat la prudență, spunând că trebuie luate în considerare și consecințele sancțiunilor asupra occidentalilor.
• Putin știe că deconectarea sistemului bancar rusesc de la sistemul internațional de mesagerie SWIFT folosit pentru tranzacțiile internaționale ar perturba întregul sistem mondial de plăți suficient de mult, pentru că și resursele de energie trebuie plătite cumva… Nu cred că cineva își dorește acum, cât este încă iarnă, să se ajungă în situația aceasta. SWIFT este folosit de peste 11.000 de instituții financiare din peste 200 de țări.
• Deși Putin este sigur că NATO n-ar reacționa militar la o eventuală invazie a Ucrainei, nu este în interesul Rusiei, în actualul context economic, să pornească un război cu Ucraina, care ar fi unul de durată, costurile economice ar fi uriașe și Rusia nu și le permite la momentul acesta.
• Ucraina a primit și primește armament de la SUA și statele vest-europene. Scopul lui Putin este să mențină însă spectrul unei invazii intempestive, presiunea asupra sistemului politic și a poporului ucrainean, timp în care să pregătească accederea la putere a unui lider pro-rus, care să renunțe la opțiunea NATO și UE.
• Și, în final, ceea ce vrea Putin, alături de China, este redesenarea sferelor de influență, trecerea de la sistemul unipolar – prezent din 1991, de la invazia Irak-ului de către SUA, care a preluat controlul în toate zonele globului – la sistemul multipolar. Împingerea sferei de influență americane în zona Atlanticului. China își revendică influența economică și acum și militară în zona indo-pacific, în timp ce Rusia pe cea militară în zona Mării Negre și a Mării Baltice.
• Există totuși riscul izbucnirii unui conflict militar în două zone, Ucraina și Taiwan, moment în care SUA nu se poate descurca.

Răspunsul mult așteptat!

SUA a promis să dea un răspuns în scris revendicărilor rusești cu privire la o retragere a NATO din România și Bulgaria, a anunțat șeful diplomației ruse Serghei Lavrov în urma unor negocieri ”sincere”, la Geneva, cu omologul său american Antony Blinken, și într-un final răspunsul a venit.

SUA a trimis răspunsul scris solicitat de Moscova. Antony Blinken le cere americanilor să plece din Ucraina.

„Din perspectiva noastră, ușa NATO rămâne deschisă”, a precizat Blinken, referindu-se la una dintre cerințele-cheie ale Moscovei privind blocarea admiterii Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică.

El a confirmat că răspunsul SUA transmis Moscovei menționează că Ucraina își poate alege singură alianțele.

Secretarul de stat american, care s-a declarat pregătit să discute cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov „în zilele următoare”, a precizat că răspunsul SUA a fost elaborat după consultări cu aliații iar concluzia este că toți membrii NATO sunt uniți și nu există divergențe în privința poziției lor față de criza de la granița ucraineană.

Antony Blinken: „RĂSPUNSURILE SUA ȘI NATO SE SUSȚIN RECIPROC.”

Răspunsul către Moscova conține principiile de bază pe care SUA și NATO le vor apăra „într-un fel sau altul” și enumeră mai multe acțiuni ale Rusiei care destabilizează nu doar Ucraina ci și securitatea Europei, în general, a mai menționat șeful diplomației de la Washington.

El a reiterat că SUA și NATO sunt deschise la dialog, dar că Rusia trebuie să detensioneze situația și să își reducă retorica agresivă.

Blinken a făcut trimitere și la răspunsul trimis Rusiei, separat, de către NATO, în aceeași zi cu SUA, afirmând că cele două documente – al SUA și al Alianței Nord-Atlantice – se susțin reciproc.

Acum înțeleg ce spune occidentul, acum înțeleg care sunt principiile morale de bază ale occidentului, mai exact ale SUA și NATO, acum înțeleg că NATO este o alianță defensivă care apără securitatea țărilor membre, acum (chiar dacă știam acest lucru) aflu că Ucraina nu este stat membru NATO, sau mă înșel? Este Ucraina o țară membră care trebuie apărată de NATO? Nu cred! Atunci de ce să apăram o țară artificială, o țară care ne-a furat teritorii?

Totodată mă bucură că SUA a invitat Rusia să inspecteze baza militară de la Deveselu, mă bucură că astfel sprijină economia locală – înțelegeți voi care.

Pe principiul reciprocității, dacă NATO rămâne deschisă pentru Ucraina și își dislocă trupe și tehnică militară la graniță cu Rusia, Rusia poate să disloce tehnică militară și trupe în Cuba? Vă aduceți aminte de criza rachetelor din Cuba când o secundă a făcut diferența? Reciprocitatea este un principiu corect și de bun simț, extrem de necesar în stabilirea relațiilor între state.

Cu toate acestea răspunsul SUA a fost cinic și ironic, ignorând in totalitate cerințele de securitate ale Kremlinului.

O colonie nefericită!

Această colonie, numită România, este extrem de afectată de acest joc politic având ca miză supremația în această, dorită, zonă de interes.

Noi nu putem avea un punct de vedere comun cu Ucraina, noi nu putem sări în apărarea acesteia deoarece ei dețin o parte din teritoriile românești la care se adaugă Moldova, un teritoriu administrat azi tot de către ei, “Moldova un, alt, stat eșuat”.

Mă gândesc cu amărăciune nu că situația din Ucraina este problema noastră actuală ci că nu ținem cont de realitățile istorice care au definit această situație.

Ucraina duce politici de deznaționalizare cu românii aflați în granițele ei pentru că actuala generație a clasei politice românești a evitat definitiv tranșarea acestei probleme. Actuala generație a clasei politice românești aflată la butoanele puterii, formată din PSD, PNL, UDMR și alte partide satelit, nu a luptat pentru respectarea drepturilor minorității românești din teritoriile românești stăpânite de Ucraina. Singurul președinte care a ridicat această problemă este Traian Băsescu, în rest nici un președinte sau vreun politician român din ultimii 30 de ani nu a ridicat problema reunificării cu Moldova de peste Prut sau problema drepturilor minorității românești din Ucraina, aceștia mulțumindu-se să se ascundă în spatele unui tratat bilateral de recunoaștere a granițelor.

Să nu ne mirăm că ne aflăm iarăși în fața unui fapt împlinit, să nu ne mirăm că am ajuns iar în linia întâi, în bătaia puștii rusești, așteptând cu înfrigurare și teamă trupe de susținere americane. Noi nu suntem partenerii lor egali așa cum susțin, noi suntem doar masa lor de manevră.

Cum țările care-și anunță retragerea din acest conflict, în sensul nesusținerii NATO cu trupe, sunt din ce în ce mai multe, Croația și Ungaria, cum Germania sprijină Ucraina cu căști și perne, poate că și noi ar trebui să facem un pas în spate, dar asta este la mâna cozilor de topor decidente.

Era să uit de problematica gazului rusesc care este comercializat Ucrainei de către Germania. Sunt convins de faptul că între Rusia și Ucraina nu există infrastructura necesară pentru transportul gazului, astfel având nevoie de Germania. Oare ce se va întâmpla cu Nord Stream 2 în cazul unui conflict armat, va renunța Germania la supremația gazului rusesc din Europa? Previzionăm toți care va fi evoluția prețurilor la gaze naturale, respectiv la energie.

România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. A nu se uita Art. 1 din Constituția României atunci când vreun partener strategic din NATO și UE ne pun, cumva, în fața unor fapte împlinite.